depravity lounge

Uite Alamo si ultima bucata.Cam asta a fost.Maine trebuie sa pleci.Era singura pe lume.Nu o s-o caute nimeni.Nu s-ar fi intamplat asa nici intr-o mie de ani.E numai vina ei si doar a ei.In tot timpul asta,ea a fost cea care nu a crezut in mine, ea a fost cea care se uita ca la un copil cu aerul ei de superioritate.Ma intreb de ce continua sa ramana langa mine.Poate din cauza ca aveam multi prieteni? Poate pentru ca ea nu mai avea pe nimeni? Oricum era curtata de toti imbecilii.In sinea ei stia ca nu isi permite sa ma piarda.

Si ce daca imi placea sa-mi arat obsesiile glumind? Am aratat de atatea ori ca visez sa privesc sufletul cum se risipeste ca fumul de tigara.Radea ironic si imi spunea sa termin cu tampeniile.Credea ca sunt fraier.De cate ori n-ai ras de mine in fata prietenilor mei cand iti spuneam asta? Iti era greu sa crezi? Tarfo! Tu ai fost cea care a pierdut totul. Mie mi s-a indeplinit un vis. Acum cand stiu ca e posibil nu-mi va fi greu sa te uit.

Sunt deja doua saptamani si ma simt de parca ar fi fost ieri.Nu regret insa ca s-a terminat.Aveam apartamentul nostru.Acum e al meu.Aveam tot ce ne trebuia.A fost greseala ei ca a ras.Cine a pus-o sa rada? Oh Bianca, parca iti aud si acum vocea: “Termin-o cu tampeniile Adrian.Tu nu esti in stare sa omori o musca.De ce te gandesti la crime? Nu vezi ca esti penibil?”. Mi-e dor de vocea ei.Da, mi-e dor. Insa daca stau si ma gandesc , vocea ei e cea care a tradat-o.Vocea ei imi patrundea adanc in creier. Vocea ei imi hranea obsesia.

Si i-am aratat ca nu sunt las.I-am aratat ca stiu ce vreau si imi place sa las sa se vada asta.N-am sa uit niciodata seara aia.Am dus-o ca de obicei la cafeneaua care imi placea mie.Am luat cafea ruseasca si multa vodka.Ce frumos radea.Ii placea sa-i mangai gatul.Ma iubea.Si eu o iubeam.Erau trecute deja trei ore de cand eram acolo.Era a cincea vodka pe care o comandam.Ce frumos radea.Privirea ei parca stia ca era ultima seara.Stiam ca nu era de ajuns vodka.Aveam sa mergem pe jos pana la mine.Noroc ca aveam whisky in bar.Strazile din Montreal erau pustii.Insa gerul n-a reusit s-o trezeasca.

La mine mirosea a gladiole.I-am luat haina de blana de viezure.Parul ei blond ii cadea peste bluza neagra.Iar buzele rosii ii scoteau in evidenta pielea alba.Ea era Bianca.Era o alta Bianca.Ea simtea.Privirea ei inca era taioasa.Atata vodka nu reusise sa o tulbure.Simtea tot ce avea sa se intample.

In seara aceea am iubit-o.Era mai fierbinte ca niciodata insa pielea ei alba ma facea sa simt doar raceala.Era un rece enervant.A fost nevoie de inca o sticla de whisky sa ne faca sa simtim caldura.

Mi-am dat drumul in ea.Era prima data cand faceam asta.Nu mai avea sa conteze.

“Hai Bianca sa faci o baie rece.Trebuie sa te trezesti.” Se terminase…

Am dus-o in baie si am ajutat-o sa intre in cada.Toata bautura din seara aia isi facuse treaba.Nici n-a observat ca apa era fierbinte.”Inchide ochii Bianca.Iti revii imediat.Respira adanc.” Mi-am aprins ultima tigara.Fumul gros se pierdea printre aburii fierbinti din baie.I-am trecut adanc lama prin incheietura mainii stangi.M-am mirat s-o vad ca nu face nimic decat sa geama usor.I-am lasat mana in apa.”Adrian ma zgarii!” Atat a spus cand lama i-a trecut prin mana dreapta. “Linistes-te Bianca.Iti revii imediat.”

Zece minute au fost de ajuns.Au fost 10 minute de euforie.Ii simteam fiinta cum ma inconjoara.Ii priveam pielea alba cum se scufunda in apa…o apa de un rosu aprins.De n-ar fi fost atat abur…

M-am intalnit cu privirea ei taioasa pentru ultima data.La sfarsitul celor zece minute doi ochi negri ma priveau insistent.Stiam ca ma privesc pentru ultima oara.Stiam ca oricum nu mai vedeau nimic.S-au inchis incet.S-au inchis odata cu ai mei si am simtit o lacrima fierbinte cum se prelinge pe obraz.Am adormit.

A doua zi m-am trezit tarziu.Senzatii ciudate ma incercau.Am vazut-o in baie in apa rosie.Am respirat usurat.Mi se indeplinise cea mai mare dorinta.Stiam de acum ca posibilitatile sunt nelimitate.

Din respect pentru ceea ce fusese pana atunci am spalat-o cu cele mai scumpe balsamuri.Am dus-o in dormitor si am asezat-o in asternuturile albe.Dintre asternuturi doar buzele rosii se mai vedeau.Pielea ii era mai alba decat fusese vreodata. Am iubit-o pentru ultima oara insa n-am mai simtit acea raceala enervanta.Priveam lumea cu alti ochi.Stiam ca era timpul sa ne spunem “Adio!”.

Am dus-o iar in baie.Plangeam si o pierdeam bucata cu bucata.Mi-au luat zece ore sa o termin.Blenderul era incis.Nu-l folosisem niciodata atat de mult.Mi-au mai luat inca zece ore sa fierb pasta in untura de porc.Frigiderul era aproape plin.In baie Bianca nu ma mai astepta.In schimb niste oase subtiri si un craniu ,de copil parca, erau gata sa fie scufundate in acid.Se pare ca nu am fost degeaba la cursul de chimie.

Dupa doua zile am fost seara la lac sa arunc ce mai ramasese din oasele Biancai.Oare de ce inca plangeam? Am auzit in spate un respirat greoi.M-am intors si doi ochi negri ma priveau jucausi.M-a intampinat cu un latrat si apoi cu salturi greoaie in jurul meu. O sa se numeasca Alamo.

L-am adus acasa.Era cel mai mare labrador pe care il vazusem si tot ce stia era sa se joace.Parfumul meu insa nu-i dadea voie sa se apropie prea mult.

Doua saptamani i-am dat cea mai dulce carne.Frigiderul incepea sa se goleasca si el stia asta.In ultimele doua zile a marait la mine de cateva ori.Ar fi vrut sa se apropie insa parfumul il impiedica.

Uite Alamo si ultima bucata.Cam asta a fost.Maine trebuie sa pleci.Nu s-ar fi intamplat asa nici intr-o mie de ani daca … Adio Bianca! Tarfo!