Earn your privilege,filth!

Imi aduc aminte de cand eram in clasa a treia.Obisnuiam sa fiu foarte neastamparat.Eram un copil vesel si plin de viata.Dupa o zi de scoala ajungeam frant acasa si ma duceam repede sa-mi fac temele cu gandul ca a doua zi urma sa merg iar la scoala sa-mi vad colegii.
Spuneam ca eram neastamparat si pe buna dreptate.Nu era zi in care sa nu intru in vreo belea.Si invatatoarea parca avea o placere sadica sa ma pedepseasca.Si nu neg ca era inventiva.Imi lovea palmele cu aratatorul, ma plesnea peste obraz si uneori ma tragea de urechi cu atata putere inca mi se parea ca simt o dorinta perversa din partea ei de a mi le smulge din cap.Haita!
Intr-o dimineata am ajuns mai devreme.Nu eram multi adunati si invatatoarea nu era venita inca.Ne jucam.Radeam si ne jucam.Si a venit haita si m-a surprins alergand prin clasa.Si nu a zis nimic.Eram nedumerit desi presimteam ca ceva urat avea sa se intample.
A asteptat idioata sa se adune toti colegii mei,m-a chemat in fata clasei si a inceput sa-mi aplice binecunoscuta corectie.Au fost nelipsite loviturile cu aratatorul si palmele.M-am intors in banca si nu stiam unde sa-mi mai tin mainile de durere.Si numai ce o aud: “De astazi nimeni nu mai vorbeste cu el timp de doua saptamani!” Vedeam cum se innegreste totul in fata mea.Ce facusem atat de grav incat sa ma pedepseasca in asemenea hal? Si eram doar un copil caruia ii placea sa vina la scoala sa se joace cu colegii.Vroiam sa plang dar nu puteam.
Au fost doua saptamani de calvar pentru copilul de atunci.Imi vedeam colegii cum ma priveau.Oricat de mult ar fi vrut sa-mi zica ceva, le era teama.Trecusera aproape doua saptamani de la dimineata aceea.Era sfarsit de saptamana si iesisem sa ma plimb prin oras cu alti copii.Atunci l-am intalnit pe Victor.Era colegul meu de banca.Cand l-am vazut a inceput sa-mi zambeasca.M-am apropiat de el si deodata l-am vazut cum s-a schimbat la fata.
“Stai ca nu am voie sa vorbesc cu tine!”…si a plecat.Mi-au dat lacrimile.Era ultima zi si totusi el nu a vrut sa-mi vorbeasca.
Imi aduc aminte totul de parca ar fi fost ieri.Ti-a fost dor de mine, tarfo …cand nu te-am vizitat la scoala.Oare ce gandeai cand erai langa mine pe trecerea de pietoni si ai vazut camionul cum se apropie? Ti se innegrea privirea cand ai vazut ca zambesc nepasator si privesc cum esti facuta bucati.
Toata lumea era adunata in spatele camionului.Am plecat calm.Stiam ca e pierduta.
Iar tu, Victore, cum te simti cand ma suni sa-mi ceri ajutorul si tot ce auzi e “Nu am timp sa vorbesc cu tine acum.Cauta-ma in alta zi!”.Ai ajuns un sclav al lumii in care traiesti.Esti un gunoi.